Alimentatia

Alimentatia este un subiect foarte delicat cand vine vorba de copii (eu as spune ca si la adulti). Marea majoritate a mamicilor au stresul ca al lor copil nu mananca corespunzator dorintelor lor si pot spune ca si eu am trecut nu o data prin astfel de momente. Stiu sentimentul de frica ca acel corp mic si neajutorat nu primeste nutrientii necesari.

Prima mea revelatie in acest domeniu a fost cand, dintr-o conjuctura a vietii am fost la multe cursuri de nutritie, si atunci am inceput cu adevarat sa-mi pun problema ce bagam noi in gura ca si alimente. Acel moment a fost o trezire a mea la realitate. Atunci am inceput sa fiu atenta la ce mananca copilul meu (pe atunci fetita mea de 3 ani) si am constientizat ca ea manaca mai sanatos decat ce era in mintea mea ca si meniu pentru ea. Am studiat in continuare si am ajuns la concluzia ca un copil, care se ghideaza dupa instinct, manaca ceea ce ii cere corpul lui. Clar ca nu vorbesc de acele momente in care se indoapa cu dulciuri sau prostioare. Asa am inceput sa fiu atenta la ce imi cere si sa-i dau de data aceasta constienta de ce nutrienti are nevoie corpul copilului meu.

In ultimele 4 luni copilul meu nu a mancat foarte constant si nici de cum calitativ. Incepusem sa intru in panica. Manca “putin” insa punea burtica, era din ce in ce mai pasiva sau hiperactiva si nu ma puteam intelege cu ea. Din pacate am inceput sa caut motive externe fara a le explora pe cele interne. Din fericire, vorbind cu prietena mea despre asta, am ajuns la concluzia ca copilul nu are prima nevoie de baza implinita: nevoia de a fi hranita! Atunci am venit cu un plan genial 🙂 pe sfarsit de saptamana facem, impreuna cu ea, meniul pe saptamana viitoare. Meniul este afisat la vedere in bucatarie, astfel incat toata lumea sa-l poata vedea. Eu am mers foarte mult pe vizual: am scos la imprimanta alimentele, durata lor de digestie, cum se pot combina, astfel incat copilul sa stie pe ce se bazeaza, nu vine cu mancaruri din minte. Avand alimentele in fata poate face mult mai usor combinatii si asa face combinatii cu care sunt eu de acord. Acest lucru mi-a adus copilul la normal. A dat jos burtica. Este mai putin irascibila. Si culmea, mananca tot ce punem noi in meniu, fara exceptie.

Ce am invatat eu de aici:

  1. Copiii de multe ori stiu foarte bine ce le face bine corpului lor in domeniu de mancare. Zic de “multe ori” si nu “tot timpul” fiindca febra mancarii nesanatoase ii prinde si pe ei in capcana. Insa, atunci cand au optiuni sanatoase, stiu sa aleaga din ele.
  2. Atunci cand sunt implicati in procesul de decizie asupra meniului, sunt mult mai dispusi sa mance acel meniu. Mai mult, acest proces a determinat-o pe fetita mea sa caute retete pe internet si sa le puna chiar ea in aplicare. Eu am lasat-o sa faca, si orice propunere a ei (daca indeplinea criteriile de calitate a alimentelor 🙂 ) este acceptata.

Toata aceasta poveste cu mancarea mi-a reamintit faptul ca si copiii au dreptul sa aleaga si daca avem suficienta incredere in ei, vor alege bine!

Va salut cu mult drag,

Antonina

Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published.