Hainuta fermecata

“Mami! mami!” se auzi un tipat din camera printesei. Era trecut de miezul noptii iar un cosmar o trezise.

“Gata, gata, puiul meu. Mama este langa tine. Spune ce ai vazut in lumea viselor?” incerca sa o linisteasca mama.

“Era un lup mare care incerca sa ma manance iar eu eram atat de mica incat nu aveam cum sa ma apar”, a zis printesa cu suspine si lacrimi.

“Iubita mea, dar in lumea viselor poti face orice”, ii aminti mama fetitei.

“Nu si cu lupul!”

“Sa inteleg ca ai uitat de hainuta fermecata?”

“Mami, mami, mai povestete-mi o data despre hainuta fermecata” spuse entuziasmata printesa.

“Bine, dar dupa, ne culcam, da?”

“Da! Uite acum inchid ochisorii.”

Si mama isi incepu povestirea: “Atunci cand te-ai nascut tu, mami cu tati au fost foarte fericiti. Atat de fericiti incat nu vroiau sa te arate nimanui si sa te tina doar langa ei ca sa te poata proteja de absolut orice. Asa treceau zile si tu cresteai. Ei intelegeau ca ar fi bine sa vezi si alta lume dar dragostea lor pentru tine era mult prea mare si oarba. Asa ca intr-o seara, cand stateau ei asa langa tine si isi faceau griji, langa patutul tau a coborat o stea. Steaua s-a transformat intr-o Zana. Era stralucitoare si parintii tai s-au simtit in siguranta langa ea. Atunci au stiut ca pot sa te scoata in lume, ca Zana ii va invata cum sa aiba incredere in lumea din jur. Dar Zana venise nu pentru parinti ci pentru tine. Ea s-a apropiat de tine si cu un gest tandru a purtat mana ei luminoasa pe tot corpul tau. In acel moment tu ai imbracat hainuta fermecata. Hainuta care te protejeaza de toate cele rele. Parintii tai nu stiau ce e aia, nu mai vazusera pana atunci asa ceva. Zana le-a explicat ca este o hainuta fermecata pe care o au toti oamenii, ii protejeaza de rau si ca din moment ce Zana pleca de langa ei hainuta devine invizibila, adica nimeni nu o poate vedea doar RAUL. Si atunci cand ceva rau se apropie de noi vede hainuta fermecata, i se face frica si fuge, sau daca e destul de curajos la apropiere hainuta il transforma in BINE. Asa ca nimic rau nu se poate apropia de noi. Acum intelegi ca nu ai de ce sa-ti faci griji?” Dar printesa dormea iar zambetul de pe fata ii sugera mamei ca isi amintea de hainuta fermecata si ca acum avea un nou prieten: Lupul.

Cu mult drag, Antonina

Bookmark the permalink.

Comments are closed