Lumea viselor

Intr-o camera semiluminoasa, in patul mare sunt culcate mama si fetita. Fetita se misca intr-una si nu reuseste sa adoarma. Mama obosita de peste zi  inchide ochii si intr-un moment se treziste intr-un loc total diferit de ce vazuse pana atunci. Sufletul i se umple de fericire si liniste.  Se uita in jur si vazu o poarta mare. Cand a incercat sa treaca dincolo vazu ca spre ea venea un iepure mare.

–          Unde este fetita ?

–          Poftim ? spuse mama foarte surprinsa.

–          Nu poti trece. Eu astept copii la poarta si ii conduc inauntru.

Pe fata mamei se citea nedumerirea pe care o avea.

–          Imi pare rau, nu m-am prezentat. Eu sunt Iepurasul si noi ne aflam in fata intrarii din Lumea Viselor.  Eu astept copiii sa vina si deaceea am intrebat unde este fetita. Sunteti o mamica de fetita nu ?

–          Da.

–          Atunci va voi ruga sa mergeti si sa aduceti fetita.

–          Dar fetita mea nu prea se impaca cu somnul. Se invarteste de o suta de ori si nu vrea sa adoarma.  Intr-un final, dupa minute in sir de agitatie adoarme si ea.

–          Dar respectati cele cinci reguli de baza a trecerii in Lumea Viselor ?

–          Cele cinci reguli ? Care sunt alea ?

–          Pai sa vedem:

  1. Inainte de toate trebuie sa ne spalam pe manute si pe fata daca este la pranz si sa facem baita daca este seara.
  2. Dupa care vine schimbatul in hainutele de somn.
  3. Dupa ce suntem in hainutele de somn ar fi bine sa facem la olita.
  4. Si acum suntem aproape gata de somnic si ar fi bine sa ne bagam in patut.
  5. Si ultima regula si cea mai importanta este sa inchidem ochisorii si sa-l asteptam pe mosul.

–          Mosul ? intreba mama.

–          Da Mosul.  Sigur ati auzit si dumneavoastra de Mos Ene. El este cel ce raspunde de trecerea copilului in Lumea Viselor. Dupa ce copilul a respectat cele cinci reguli si este pregatit de somn vine Mos Ene si pune praf fermecat pe genele copilului. Ochisorii devin grei si se inchid bine de tot iar copilasul vine la mine. Aici eu il iau si il conduc in Lumea Viselor.

–          Dar stii, Iepurasule, fetita mea nu e ca toate fetitele. Mi-ar trebui mai mult de atat sa o conving.

–          Atunci hai sa-ti arat Lumea Viselor sa ai ce sa-i povestesti.

Iepurasul a luat-o pe mama de manuta si a trecut-o dincolo de poarta. Acolo mama a vazut  multi copii. Toti copii erau atat de fericiti si se jucau intre ei. Intr-o parte a vazut un trenulet mare in care ar fi incaput toti copii daca ar fi vrut sa se dea cu el. In alta parte era un ursulet care facea baloane de sapun. Balonul era mare mare cat un copil, ia cate unul si il ridica sus de tot de unde se vede toata Lumea Viselor si dupa care il aduce incet in jos.  Undeva departe a vazut o casuta.  Fara sa stie de ce mama a mers spre ea.  Iepurasul a urmat-o fara sa zica nimic.  A deschis usa si a intrat. Pe o masuta mica era o balerita intr-un picior asteptand foarte trista. Cand a vazut-o pe mama a zambit si a inceput sa se invarta.  Mamei iau dat lacrimile.

–          Fiecare copil are locul lui special in Lumea Viselor, a zis Iepurasul. In acel loc sunt jucariile lui preferate si  persoanele pe care vrea el sa fie acolo. In fiecare seara eu vin pe pamant si ma uit  la copil. Atunci stiu ce a facut tota ziua, cu ce s-a jucat  si ce lucru l-a impresionat  cel mai mult in ziua curenta. Daca i-a placut mult de un avion cand va ajunge in Lumea Viselor va avea un avion doar pentru el sa se joace cat vrea.

Mama nu a mai spus nimic si a plecat spre pamant. Cand a deschis ochii fetita inca se agita.  Mama a inceput sa-i povesteasca despre Lumea Viselor. Au facut rand pe rand toate regulile si dupa cateva moment fetita dormea. Pe chipul copilului se citea fericirea si linistea si in acel moment mama a stiut ca fetita ei a ajuns in Lumea Viselor.

Cu mult drag, Antonina

Bookmark the permalink.

Comments are closed