Reguli pentru a ramane cu mintea intreaga: #4

Regula numarul 4: Orice regula poate fi incalcata cand si cand

Azi dimineata, dupa ce am dormit 3 ore (puiutul meu e bolnavior), ma gandeam la aceasta regula. Este o regula foarte buna daca stii sa o aplici. Cu primul copil am facut totul ca la carte si orice abatere era o tragedie. Daca regula era sa facem baie zilnic, apoi frate, zilnic o faceam. Cred ca fetita mea a sarit baita, maxim, de 10 ori in 5 ani. Chiar daca veneam la ore foarte tarzii, ritualul de seara era facut cu sfintenie. Nu mai vorbesc de regulile pe care le “executa” ea. Eu sunt adepta a putine reguli dar sa te tii de ele, asa am si facut cu fetita mea. Sa nu ma intelegeti gresit, nu imi schimb parera acum, doar ca vreau sa zic, ca din cand in cand, se pot incalca regulile fara ca acest lucru sa fie o tragedie. Sunt unele reguli care nu se pot incalca ca de exemplul cele ce vizeaza siguranta copiilor dar in rest, zic eu, ca si noi ca parinti, avem voie sa ma “trisam”, doar suntem la rubrica “Reguli pentru a ramane cu mintea intreaga”.

Sunt momente in care incalcarea regulii duce la evitarea unei crize sau pur si simplu la o atmosfera placuta in continuare. Daca ati uitat sa luati babetica cu voi si copilul vrea sa manace, iar regula este sa manance cu babetica, cred ca incalcarea acestei reguli pe moment nu va duce la sfarsitul lumii. Sau daca regula este sa mancati dulce doar in weekend iar in timpul saptamanii se iveste o ocazie foarte speciala cred ca incalcarea regulii poate da o nota relaxanta pentru toata lumea. Atat timp cat nu se intampla prea des, eu zic ca se poate tolera.

Si ca sa citam din carte “Dupa cum amandoi stim, singura optiune rezonabila este sa te duci de val.”

Cu drag, Antonina

P.S. Din seria “Cele 100 de reguli ale educarii copilului”, de Richard Templar

Reguli pentru a ramane cu mintea intreaga: #3

Regula numarul 3: Constientizeaza lucrurile la care esti bun

In timp ce citeam titlul din carte, in minte incepu sa se infiripe o idee despre ce vreau sa scriu dar mare mi-a fost surprinderea cand am inteles ca autorul vroia sa puna accent pe cu totul altceva. Continuind sa citesc capitolul imi dadeam seama ca imi este foarte greu sa scriu ceva pe aceasta tema, ne stiind ce as putea zice. Autorul a vrut sa puna accent pe calitatile noastre ca om, ce putem face noi si ce ne face noua placere. Gandindu-ma la ce exemple sa va dau am ramas blocata, fara idei, iar aceasta m-a ajutat sa realizez ce pot sa-i ofer eu copilului meu.

De multe ori ne uitam in curtea vecinului si vedem ce frumos se joaca el cu copilul, ce jocuri inventive gaseste si cat de mult se distreaza amandoi. In alta zi ne intalnim cu o prietena si observam cu cata lejeritate reuseste ea sa se imparta intre servici si familie, cum face slalom printre intalniri si dus copilul la activitati extrascolare. In sufletul meu, nu de putine ori, a aparut acea farama de regret: “Oare eu de ce nu pot face ca ei?” Dar imi amintesc acum, scriind acest articol, cu cata mandrie a spus fetita mea la un atelier de arta, la care am dus-o saptamana trecuta, ca mamica ei este “pictatoare” pe panza. Imi place sa creez iar fetitei mele ii vin in minte printre cele mai ingenioase idei de felicitari (acum suntem la faza de facut felicitari pentru orice si oricine). Povestile pe care le compun doar pentru ea sunt la fel de bune ca si mersul cu bicicleta iar sesiunile noatre de improvizat scot la iveala ce e mai bun din amandoua.

Ca sa concluzionam, fiecare om are atuurile lui. Niciodata nu vom reusi sa facem totul ca la carte dar in fond nici nu asta este ideea. Faceti cu copii vostri ceea ce va place voua cel mai mult si asta se va simti in rezultate, iar lucrurile pe care ati vrea sa le faca copilul dumneavoastra dar nu va fac placere, lasati-le bunicilor, unui prieten de familie sau chiar activitatilor extrascolare.

Si ca sa citam si din carte “ Parintii buni nu renunta la toate celelalte, dar pun accent pe calitatile lor“.

Cu drag, Antonina

P.S. Din seria “Cele 100 de reguli ale educarii copilului”, de Richard Templar

Reguli pentru a ramane cu mintea intreaga: #2

Regula numarul 2: Nimeni nu-i perfect

Daca tot va povesteam in articolul trecut de cum eram eu perfectionista, acum vreau sa va zic ca nimeni nu e perfect! Copiii au nevoie de parinti-oameni, supereroii sunt la TV. Dar sa ne gandim ce “beneficii” aduce perfectionismul in profesia de parinte. In momentul in care toate jucariile sunt aranjate perfect si hainutele sunt puse la dunga, stresul major va fi daca si-a pus cartile corect pe culori in biblioteca. Copii fac ceea ce vad iar asteptarile parintilor sunt primele “setari” in viata copiilor nostri.

Un alt aspect ar fi cum aparem noi in ochii copiilor, perceptia lor asupra noastra ca parinti. Atat timp cat vad un om, care greseste dar stie sa se corecteze, vor invata sa faca la fel. In momentul in care vad o persoana perfecta, vor tinde si ei sa fie perfecti. Aici intervine si frica de a nu fi suficient de bun, de a nu pierde dragostea parintelui. Sa nu va fie frica sa va aratati vulnerabili, vulnerabilitatea este un lucru de admirat la un om care stie cum sa o trateze. Toti suntem oameni si acest lucru e bine sa-i invatam pe copii nostri.

Sunt constienta de o frica a noastra, a parintilor, de a fi invinuiti de copii nostri ca nu am fost suficienti de buni si astfel ajungem sa facem totul “cat mai bine”. Eu zic ca oricat ne-am stradui, tot ne vor critica, chiar si pentru ca suntem perfecti! Asa ca va indemn sa aratati copiilor cat de frumos este sa traiesti si  sa-i invatati ca nu exista greseli ci doar lectii de insusit.

Cu drag, Antonina

P.S. Din seria “Cele 100 de reguli ale educarii copilului ” de Rishard Templar

Reguli pentru a ramane cu mintea intreaga: #1

Regula numarul 1: Fii relaxat

   Dupa prima sarcina am simtit cel mai bine ce inseamna aceasta regula pentru mine si mai ales pentru copil. Pana atunci aveam foarte bine definite prioritatile (asa cum erau ele, erau bine inradacinate). Pe primul loc venea imaginea casei si a “gospodinei” si anume eram perfectionista nu numai in cum arata casa dar si in restul lucrurilor posibile. Daca ma apucam de spalat vase era foarte important sa le spal pe toate sau daca ma apucam de curatenie trebuia sa fie facuta cap-coada. Dupa aparitia fetitei am inteles ca in viata aceasta lucrurile vin si pleaca dar copilul meu tine minte ce fac eu cu el nu ce este in jurul lui. Din pacate am suparat-o pe mami cand i-am zis ca eu nu tin minte ce mancare facea ea sau cat de curat era in casa, ci tin minte momentele in care dansam in bucatarie pe muzica ce suna de la casetofonul vechi.

   Sa revenim deci, un paprinte relaxat este un parinte pe care nu-l dorim cu totii. Ce conteaza cat de curat este copilul sau cat de ordonat isi pune el lucrusoarele daca le aranjeaza si nu sunt imprastiate. Goana dupa a fi a fi cel mai bun nu-l va face pe copilul nostru sa fie mai fericit, ci doar sa fie intr-o perpetue cautare dupa aprobarea noastra. Iar atunci cand se loveste, invata sa fie mai atent si incurajarea nostra ii va da doar mai multa putere si independenta.

   In concluzie, un parinte relaxat va fi un parinte MAI bun. Nu zic BUN, fiindca este un concept atat de vag!

   Si ca sa citez si din carte:

Cu atat mai bine daca reusiti ca la sfarsitul zilei sa va puneti picioarele pe masa si cu un pahar de vin sau gin tonic in mana sa va spuneti veseli unul altuia: `Ce naiba…sunt toti in viata, asa ca pare ca ceva tot am facut bine`

Cu mult drag, Antonina

P.S. Din seria “Cele 100 de reguli ale educarii copilului ” de Rishard Templar