Reguli pentru a ramane cu mintea intreaga: #2

Regula numarul 2: Nimeni nu-i perfect

Daca tot va povesteam in articolul trecut de cum eram eu perfectionista, acum vreau sa va zic ca nimeni nu e perfect! Copiii au nevoie de parinti-oameni, supereroii sunt la TV. Dar sa ne gandim ce “beneficii” aduce perfectionismul in profesia de parinte. In momentul in care toate jucariile sunt aranjate perfect si hainutele sunt puse la dunga, stresul major va fi daca si-a pus cartile corect pe culori in biblioteca. Copii fac ceea ce vad iar asteptarile parintilor sunt primele “setari” in viata copiilor nostri.

Un alt aspect ar fi cum aparem noi in ochii copiilor, perceptia lor asupra noastra ca parinti. Atat timp cat vad un om, care greseste dar stie sa se corecteze, vor invata sa faca la fel. In momentul in care vad o persoana perfecta, vor tinde si ei sa fie perfecti. Aici intervine si frica de a nu fi suficient de bun, de a nu pierde dragostea parintelui. Sa nu va fie frica sa va aratati vulnerabili, vulnerabilitatea este un lucru de admirat la un om care stie cum sa o trateze. Toti suntem oameni si acest lucru e bine sa-i invatam pe copii nostri.

Sunt constienta de o frica a noastra, a parintilor, de a fi invinuiti de copii nostri ca nu am fost suficienti de buni si astfel ajungem sa facem totul “cat mai bine”. Eu zic ca oricat ne-am stradui, tot ne vor critica, chiar si pentru ca suntem perfecti! Asa ca va indemn sa aratati copiilor cat de frumos este sa traiesti si  sa-i invatati ca nu exista greseli ci doar lectii de insusit.

Cu drag, Antonina

P.S. Din seria “Cele 100 de reguli ale educarii copilului ” de Rishard Templar

Bookmark the permalink.

Comments are closed