Relatia intre frati

Cand lumea a auzit ca am ramas a doua oara insarcinata, toti ma felicitau si pe de alta parte imi spuneau, in felul lor unic sa am grija ca va exista invidie intre frati, ca fratii nu se iubesc si chiar unii imi atrageau atentia sa nu fac diferenta intre ei. A fost greu sa ma impac cu ideea ca de fapt fiecare imi spunea frica lui si sa nu o iau personal. Inarmata cu putere si curaj am zis ca la mine va fi altfel. Si asa a si fost!

Atunci cand a venit Andrei in familie, eu si iubitul meu am transformat totul intr-un eveniment unic pentru Angela. Ea a dat vestea oamenilor. Ea a avut grija de mine in sarcina si intr-un final ea a fost cea care a beneficiat de puterile magice ale bebelusilor din prima luna. Cum? nu stiti de puterile magice? Hai ca va zic si voua. Bebelusii in prima luna au puteri magice, fac tot ce vor fratiorii/surioarele lor mai mari. In cazul nostru era gasirea de jucarii in patutul lui. Dupa prima luna ei isi pierd puterile magice fiindca incep sa fie si ca noi 🙂 Eh! Asta nu ati stiut-o. Povestile ne-au ajutat sa trecem peste perioada “teoretic” critica si pot sa va spun ca niciodata nu i-am zis fetitei mele sa-si iubeasca fratiorul, totusi, ca prin minune….au o relatie speciala! Aaaaa, si da! Nici un copil, in casa noastra, nu este obligat sa-si imparta jucariile. Regula este ca cel care a luat primul jucaria se poate juca cu ea dar, daca acea jucarie nu este a lui este musai sa intrebe de proprietar daca are voie sa o ia, si desigur, proprietarul de drept poate sa refuze sa i-o dea, doar este a lui. Imaginati-va ca aveti o poseta (o masina, in cazul domnilor) si…vine unul si o ia, asa fara sa zica nimic, ca el vrea sa o foloseasca un pic. Ce reactie aveti?!!!!! Da! Asta zic si eu.

Noi avem lucrurile Angelei, lucrurile lui Andrei,  si lucruri comune sau mai bine zis cumparate pentru unul cu mentiunea ca se poate juca si celalalt. Astfel cadourile mai mari sunt cumparate pentru amandoi. Si uite asa….am acoperit si capitolul impartitului. In cazul acestor lucruri, functioneaza regula “primul venit, primul servit”.

Apropo de impartit. Cand s-a nascut Andrei, Angi a avut voie sa-si pastreze toate jucariile fara nici o exceptie. Impartitul a ajuns la cote maxime cand pe la 1 an jumate a lui Andrei, Angi i-a dat toata colectia de ponei fara sa ii spuna vreun adult ceva, din proprie initiativa.

Mai auzeam eu ca pe copii trebuie sa ii inveti sa se iubeasca doar sunt frati. Ei ba nu?! Pe bune? Cum ar fi sa vin si sa iti spun ca de maine vine o gagica in casa voastra (un gagiu 🙂 in cazul domnilor ) si incepe sa foloseasca toate lucrurile tale, sa iti ocupe din spatiu si mai mult de atat are si atentia partenurului cel putin in jumatate ca tine si in final sa pretind ca trebuie s-o/sa-l si iubesti! Dragostea vine de la sine. Daca copilul vede ca nu are nimic de impartit cu fratiorul/surioara si ca lucrurile pentru el raman relativ neschimbate (zic relativ, fiindca oricum acest lucru e greu de realizat, avand in vedere ca bebe are mai multa atentie), copilul va indragi acel omulet dragut care rade si gangureste. Un fratior/surioara poate fi ceva frumos, ceva magic pentru copilul mai mare, si daca noi ca adulti reusim sa facem asta, cu siguranta ca relatia dintre copii va fi cea mai frumoasa!

Cu mult drag, Antonina.

Bookmark the permalink.

Comments are closed