Vrei sa te asculte copilul? Vorbeste pe intelesul lui!

De curand am citit o carte minunata scrisa de Daniel Seigel care mi-a explicat cum functioneaza creierul copilului, si nu numai al copilului. Acolo am invatat ca partea logica a gandirii se dezvolta cu precadere in jurul varstei de 2 ani, la unii copii mai repede la altii mai tarziu. In momentul in care copilul incepe sa intrebe “DE CE?”, atunci incepe si evolutia mai intensa a partii logice.

Pana la aceasta virsta, copilul nu intelege ce inseamna reguli, din simplul motiv ca nu are notiuni logice. Atunci cand vedem ca un copil mai mic reactioneaza “corect” la reguli, unicul lucru pe care il face este sa actioneze in urma emotiei pe care a trait-o cand a vazut care este consecinta nesupunerii la regula. Cu alte cuvinte, copilul incalca o regula, aceasta duce la o consecinta (pedeapsa fizica, morala) iar el traieste o emotie in acel moment. Mai tarziu, cand vine vorba de regula, in mintea lui se face legatura intre actiune si emotie, nici de cum intre actiune si consecinta logica. Astfel si dupa ce se dezvolta partea logica a creerului, copilul/maturul va actiona emotional la regula. In dependenta de cat de mare este impactul emotional va fi si perpetuarea emotiei in timp.

Asa a aparut o intrebare in mintea mea: “Cum sa inveti totusi regulile pe un copil pana in 2 ani si sa fii constructiv nu distructiv emotional?”. Astazi am avut o revelatie! Atunci cand copilul face ceva “rau”, de obicei este criticat (sau actiunea sa) si i se explica frumos de ce nu este bine sa faca acel ceva. Aici as face o paranteza sa va zic despre acest ESTE BINE, ESTE FRUMOS, ESTE RAU, ESTE URAT: copilul nu are aceste notiuni. Ma gandeam ieri, cum stie baietelul meu de 2 ani cum arata FRUMOS/URAT/BINE/RAU. Pentru el sunt doar niste cuvinte spuse cu un ton diferit.

Sa revenim: Solutia la care ma gandeam este, sa ii arati copilului consecinta reala din fapta lui fara a da vina pe el, fara sa il implici direct pe el. De exemplu: copilul a spart o cana. Luam impreuna cu copilul bucatile de cana si le punem in asa fel incat sa vada copilul ca acea cana nu mai poate fi folosita. Astfel copilul vede ca acea cana este nefolosibila si trebuie aruncata. Vede ca de acum inainte vor fi mai putine cani. Cu aceasta abordare, copilul vede ce s-a intamplat dar nu este invinovatit sau certat direct. Vazand consecinta asupra celorlalti, fara sa fie el direct implicat (oricum este inpactat indirect, dar acesta este un concept abstract pe care ii e greu sa-l inteleaga la varsta lui), copilul intelege regula prin consecinta si tot odata nu exista impact emotional negativ asupra lui. Puteti spune ca oricum are un efect emotional si sunt de acord. Diferenta este ca atunci cand va sparge o cana nu ii va fi frica ca este certat ci ca va pierde cana. Va fi atent din motive bune, adica sa pastreze cana. Altfel, cand creste mai mare, riscam sa ascunda faptul pentru a evita consecinta si asa intram in minciuna.

Cand incepem sa vorbim pe limba copilului, avem si raspunsul pe masura.

Cu mult drag, Antonina.

 

Bookmark the permalink.

Comments are closed